În 1961 cu prilejul rigolărilor efectuate pentru plantarea unei pepiniere, au fost descoperite fragmente ceramice din epoca fierului. În 1962 A. Zrinyi a deschis câteva secţiuni în extremitatea nordică a punctului. Investigaţiile au descoperit un mormânt de incineraţie, datat pe baza inventarului în sec. VII-VI a. Chr.
Săpăturile au fost reluate în anii 1979-1981 în stratul de depuneri arheologice fiind descoperite fragmente ceramice atribuite culturilor Sighişoara-Wietenberg şi Noua (fragmente de torţi cu butoni). Baza depunerilor arheologice aparţine epocii fierului (Hallstatt). Săpăturile au dus la descoperirea a patru locuinţe, puţin adâncite, cu vetre şi inventar arheologic, a unui mormânt de incineraţie. De asemenea au fost reperate cinci gropi a căror destinaţie nu a putut fi stabilită cu certitudine (probabil menajere sau de provizii). . Descoperirile sunt încadrate în intervalul cuprins între sfârşitul sec. al VII-lea - mijlocul sec. al VI-lea a. Chr. Mormintele de incineraţie sunt atribuite populaţiei autohtone