Suprapus parţial de castel

Castrul a constituit în concepţia strategică militară romană, important pilon defensiv, ca punct de apărare a sectorului estic de pe cursul Mureşului superior. Obiectivul aparţinea Daciei Porolissensis. În literatura de specialitate este cunoscut încă din sec. al XIX-lea. Exploatarea castrului prin săpături şi sondaje nu s-a putut efectua decât parţial. În evoluţia sa, castrul a avut două faze, prima de pământ, mai mică, iar cea de-a doua fază din piatră. Castrul de piatră avea orientarea est-vest; formă dreptunghiulară, cu colţurile uşor rotunjite, prevăzute cu bastioane (dimensiunile castrului 177x144 m; 2,55 ha). Zidul de incintă are grosimea de 1 m. Valul castrului de pământ este aplatizat de vreme. În mijlocul laturii vestice s-a descoperit o poartă, largă de 2 m, probabil porta decumana. Pe latura de vest castrul avea două şanţuri de apărare. Vestigiile arheologice descoperite în interiorul castrului constau în ceramică romană, fragmente de terra sigillata, o fibulă de bronz, cărămizi, ţigle, olane etc.
În zonă şi în aşezarea civilă, situată la cca. 150 m sud-vest, au fost descoperite materiale romane. În şanţul de apărare interior, au fost descoperite fragmente de capiteluri de colană, 50 de monumente epigrafice şi sculpturale. Piesele au fost probabil utilizate ca material pentru refacerea zidului de incintă.
În iulie 1975 a fost investigată exclusiv aşezarea civilă, fiind identificate resturi de locuinţe din lemn, o fântână, ceramică romană (atelierele de la Cristeşti), fragmentele de ţigle şi cărămizi sunt puţin numeroase. Au fost descoperite şi vase modelate cu mâna cu decor alveolar, dovadă a continuităţii dacice. În 1984 s-a descoperit un atelier de olărit, în aşezarea civilă.
În faţa atelierului s-a descoperit o parte din drumul de acces la castru. Drumul are lîţimea de 2,50 m şi este acoperit cu un strat subţire de prundiş, iar la margine, din loc în loc, se află bolovani mari. Săpăturile din castrul de la Brâncoveneşti au pus în lumină numeroase stele funerare, cu inscripţii, monede care datează de la Hadrianus, Antoninus Pius, Marcus Aurelius, Commodus, Septimiu Severus, Caracalla, Iulia Domna, Gordian III, Filip Arabul.