Cercetarea a fost coordonată de regretatul arheolog Vasile Palade, la sfârşitul anilor '60 şi
începutul anilor '70. Necropola a fost amplasată pe o bucată de teren cu lăţimea cuprinsă între 20 - 40 m şi lungimea de aproximativ 250 m, fiind dispusă între malul vechii albii a Prutului şi şoseaua Murgeni - Fălciu, în faţa casei localnicului N. Diaconu. Situl arheologic a fost în mare pericol de a fi distrus, ca urmare a intervenţiilor repetate a localnicilor care se aprovizionau cu lut, pentru construcţii, chiar din perimetrul necropolei. Într-o oarecare măsură suprafaţa acesteia a fost
afectată şi de un tranşeu săpat în timpul celui de-al doilea război mondial, acesta distrugând câteva morminte. Aproape sigur un număr semnificativ au fost distruse în urma construcţiei şoselei, dar şi prin amplasarea gospodăriei localnicului mai sus amintit. Din curtea acestuia fiind recuperate câteva morminte, însă datorită extinderilor continue a construcţiilor, a fost imposibilă intervenţia arheologică de salvare din întregul perimetru. În cele din urmă, totuşi, au putut fi salvate 152 de
morminte, din care 54 de incineraţie şi 98 de înhumaţie, inventarul unora fiind bogat şi variat.