Primul orizont de locuire, din punct de vedere cronologic, este reprezentat de un mormânt de incineraţie datând din perioada Hallstatt târziu (Cx 18).
Mormântul are formă în plan ovală, umplutura formată din sol cenuşiu, lutos, cu pigment de cărbune, cu un nivel distinct de aceeaşi culoare dar mai nisipos, cu puternică pigmentare naturală (oxizi de fier). Se pare că groapa a fost săpată în trepte, partea inferioară având pereţii aproape drepţi. În colţul vestic se observă o dâră de cărbune, posibil unul dintre nivelurile de umplutură, fără a se identifica pe toată lăţimea complexului. Mai multe pietre, unele de mari dimensiuni, erau aruncate aproximativ în centrul gropii în treimea sa inferioară. Dimensiunile mari ale complexului pun sub semnul întrebării funcţionalitatea ca groapă menajeră, alături de inventarul sărac al acesteia. Este posibil să fie vorba de o intervenţie ulterioară unele pietre din umplutură având aspect similar celor din componenţa Cx 022. În partea nordică a complexului s-a identificat o strachină hallstattiană şi oase calcinate.
Este posibil aşadar ca în punctul La Sărături din apropierea localităţii Bacea, la nord de traseul viitoarei autostrăzi să fi existat la sfârşitul primei epoci a fierului (Ha D) o necropolă de incineraţie.