Necropola se întinde pe o lungime de 840 m pe dealul Bradului (cota 510) şi înglobează 299 de tumuli. Ea are forma unui patrulater neregulat şi prelung, orientat cu axa longitudinală pe direcţia SV-NE. Lăţimea maximă este de 130 m. Suprafaţa totală pe care o acoperă este de aproximativ 84 ha. Ritul funerar este, în esenţă, unitar: cadavrul se incinera pe rug, peste care se ridica un tumul funerar. Necropola se datează în sec. II-III p. Chr.

Necropola de la Caşolţ este cunoscută încă din anii 1843-1844, când I. G. Schuller a săpat primii tumuli, publicând şi rezultatele obţinute. Au urmat trei decenii de sondaje şi săpături efectuate de M. I. Ackner, Fr. Müller, C. Gooss şi I. F. Neigebauer. În perioada interbelică Oct. Floca a organizat săpături sistematice în anul 1939. Începând cu 1954 s-au organizat cercetări arheologice sistematice sub egida Academiei.