Mănăstirea Polovragi îsi are începuturile în secolul al XVI-lea, ctitorii săi fiind Radu şi Pătru, fiii lui Danciul Zamona. În 1645, satul Polovragi era în stapânirea lui Danciu Pârâianul, mare postelnic în timpul lui Matei Basarab, care a zidit biserica "din temelia ei", prima atestare datând din iulie 1648. După Danciul Pârâianu şi înaintaşii acestuia, Constantin Brâncoveanu poate fi socotit, al treilea ctitor al Mănăstirii Polovragi. Pictura bisericii este deosebit de valoroasă atât în ceea ce priveşte iconografia cât şi execuţia tehnică. Ea a fost realizată în anul 1713 de Constantin Zugravul. De o parte şi de alta a intrării în pridvor se pot admira cele două reprezentari, iconografice, unice în ţara noastră ale mănăstirilor româneşti închinate la Sfântul Munte Athos. Chiliile şi celelalte încăperi ale mănăstirii sunt orânduite în jurul bisericii pe laturile de est, sud şi vest, formând alături de zidul de incinta de pe latura de nord o adevărata cetate de apărare. Intrarea în incinta se realizează pe latura de sud printr-o poarta masivă deasupra căreia se înalţă clopotniţa ridicată în epoca lui Constantin Brâncoveanu. Bolniţa, ctitorie a egumenului Lavrentie, la 1732, pictată la 1738 de Gheorgheie şi Ionu - zugravi, se află în cea de a doua incintă a mănăstirii.