În necropola de secol XII au fost săpate 9 morminte, din care 4 se suprapun parţial. Specific acestora este înmormântarea în gropi cu nişă cefalică, identificat în partea de est a bisericii. Cimitirul dezvoltat în jurul vechii biserici secuieşti împreună cu biserica au fost suprapuse parţial de basilică şi de necropola acesteia. Nu s-au descoperit obiecte de inventar, însă ritualul de înmormântare, forma specifică a gropilor, observaţiile stratigrafice constituie elemente definitorii în vederea încadrarii cronologice şi atribuirii etnice a necropolei.