Biserica nouă, de fapt aceeaşi construcţie, a fost finisată de către boierul Ştefan Bellu la 1818. Ştefan Bellu încheie lucrările de construcţie a bisericii lăsate în faza "de roşu" de către ctitorii iniţiali. Reluarea lucrărilor de construcţie au început in 1816 şi au continuat până în 1918, aşa cum arată pomelnicul din proscomidie. Şăcaşul rămâne însă încă nezugrăvit, decât parţial până la restaurarea din 2002-2004. Construită din material solid, biserica a rezistat fără restaurări spectaculoase până în 2002. Seismele din sec. XIX nu au reuşit să-i degradeze pereţii decât f.puţin, fapt pentru care s-a trecut la conservarea accestora în 1907 prin încingerea cu şine de fier a întregului edificiu