Cel mai mare ansamblu arheologic din neoliticul timpuriu, în spaţiul carpato-dunărean, este reprezentat de cultura Starčevo-Criş.
■ termenul vine de la localitatea Starčevo din Banatul sârbesc, unde este descoperită cea dintâi aşezare de acest tip, precum şi în bazinul Crişurilor din Ungaria şi România unde este mai intens răspândită;
■ urmare a proceselor de neolitizare ce se extind cu fiecare migraţiune sau a unor procese de difuziune această civilizaţie se întinde pa aproape întregul teritoriul ţării noastre, mai puţin Dobrogea, estul Bărăganului şi Maramureşul; 
■ la nord de Dunăre, arheologii au identificat circa trei sute de staţiuni aparţinând acestei culturi;
- săpături importante sunt la Gura Baciului, Cârcea, Grădinile, Cuina Turcului, Leţ, Trestiana, Glăvăneşti şi Liubcova;
- de la Beba Veche (jud. Timiş) până la Coşăuţi-Soroca (Rep. Moldova), creaţia materială şi spirituală a noilor triburi este ilustrată de unelte agricole (secera din corn de cerb, cu dinţi de silex) şi vase de provizii confecţionate din lemn şi, mai ales, din lut: acestea din urmă, lucrate din pastă cu pleavă sau nisip, erau pictate înainte de ardere cu negru, roşu şi alb;
■ alte vestigii: altăraşe de lut ars cu picioruşe, destinate cultului sau folosite ca lămpi; brăţări de scoici; statuete antropomorfe şi zoomorfe;
- acestea confirmă o activitate economică productivă – cultivarea plantelor, creşterea vitelor, meşteşugurile casnice (torsul, ţesutul, modelarea şi decorarea vaselor de lut, producerea obiectelor de podoabă şi de cult), precum şi principalele manifestări spirituale – inhumaţia şi cultul strămoşilor, serbările tribale şi cultul fertilităţii, al renaşterii naturii.