Cultura Starčevo-Criş continuă în neoliticul dezvoltat (cca. 5.300/4.800 – 4.500/4.000 î.Hr.), la începutul căruia, în spaţiul danubiano-carpatic pătrund făuritorii unor noi ansambluri arheologice:
      •  cultura ceramicii liniare cu note muzicale  (răspândită în estul Transilvaniei, nord-estul Munteniei şi în Moldova, la miazănoapte de linia Galaţi – Gura Bâcului);
      •  cultura Dudeşti  (în sud-estul Olteniei, sudul Munteniei)
      •  cultura Vinča.
    Cultura Vinča este rezultatul unor procese de migraţiune şi difuziune petrecute pe spaţii largi din Balcani; la baza sa stă chalcoliticul balcano-anatolian.   
- creatorii ei, triburi „cu trăsături ierarhice şi militariste”, sunt atestaţi în Serbia şi Voivodina, Banat, Oltenia, cea mai mare parte din Transilvania şi sud-estul Ungariei;
■ aşezări de tip Vinča de pe teritoriul României – multe întărite cu şanţ de apărare – sunt atestate la Parţa (jud. Timiş), Rast (jud. Dolj), Turdaş (jud. Hunedoara) şi în alte locuri.
■ descoperirile atestă spiritualitatea bogată a unei mari uniuni de triburi (aria acesteia coincide probabil cu cea a culturii respective);
■ figurinele antropomorfe de lut „cu capul rombic” sunt interpretate de unii istorici ca reprezentând „dansatori cu mască de lup”;
- Mircea Eliade consideră că aceste figurine denotă „rituri iniţiatice războinice” ori „ceremonii sezoniere în legătură cu întoarcerea periodică a morţilor”; cele mai multe statuete zoomorfe ale culturii Vinča ar reprezinta o continuare a universului spiritual din finalul paleoliticului, „dominat de solidaritatea mistică între vânător şi vânat”. „Lupul” devine, cu timpul, simbolul războaielor, invaziilor şi emigrărilor, al proscrişilor, exilaţilor, emigranţilor.
■ sanctuarele dezvăluie existenţa unei „vieţi religioase organizate” şi a unei „structuri foarte dezvoltate a ceremonialului”;
■ locaşul de cult identificat la Parţa (şi reconstituit în cadrul Muzeului Banatului din Timişoara) este raportat la cultul fecundităţii şi fertilităţii, tipic cultivatorilor de plante şi crescătorilor de animale;
- sanctuarul având altare în interior pentru depunerea ofrandelor aduse divinităţilor principale – o divinitate feminină „Mama creatoare” (Mater Creatix, Genetrix), dar şi o divinitate masculină, reprezentată însă zoomorfic, prin capul unui taur.
■ descoperirile de la Tărtăria (jud. Alba), aflate în arealul culturii Vinča de pe teritoriul României, reprezentate trei tăbliţe (două dreptunghiulare, alta rotundă) confecţionate din lut ars, conţin „semne figurate” şi abstracte, mărturii ale unor scrieri cu caracter protosumerian.