Zidurile sunt ruinate, iar în unele porţiuni lipsesc fiind demolate. Au grosimea de 1,40 m şi sunt înalte de 6 m.

Pentru a asigura securitatea Bucureştiului şi a Ţării Româneşti împtriva atacurilor şi mai ales a jafurilor făcute de armata turcă, Matei Basarab a construit în jurul Capitalei mai multe mânăstiri-cetăţi, cu scopul de a obseva mişcările trupelor turceşti şi a se apăra în incinta acestor fortificaţii în caz de atac vrăjmaş. Aceste mânăstiri poartă hramul unor sfinţi luptători cum este cazul mânăstirii de la Negoeşti. În acest scop a mai construit mânăstiri la (Cornăţel) Mănăstirea, Herăşti, Plătăreşti ş.a. Din acest motiv, zidurile mânăstirii sunt construite temeinic, foarte groase, cu porţi din stejar ca să poată rezista o vreme unor atacuri surpriză. După anul 1800 documentele care s-au păstrat nu ne oferă informaţii că aici s-ar fi întâmplat ceva (în anii 1821, 1848, 1859), deşi egumenii mânăstirii au fost somaţi să informeze forurile ierarhice bisericeşti asupra evenimentelor din zonă.