Biserica veche de piatră cu două faze de construcţie

Biserica veche în prima fază de construcţie, la începutul sec. XIII, a fost o bazilică cu 3 nave, cu absidă în formă de semicerc şi fără careu. Nava centrală (6,8m-l/8,2m-h) comunica prin 5 arcade cu navele laterale boltite. În al 4-lea deceniu al sec. XIII, navele au fost prelungite cu încă 2 arcade, iar în partea de vest s-au ridicat 2 turnuri masive cu plan pătrat accesibile prin scară spirală. Zidurile navei centrale străbătute de ocornişă au fost sparte în sec. XV şi s-au executat goluri cu arce în ogivă. Cele două turnuri de vest, au fost înălţate până la 7 m, când probabil datorită invaziei tătare la 1241, lucrările au fost întrerupte. Ele au fost continuare ulterior, dar diferit arhitectural. Biserica rămasă neterminat în partea de apus, a fost terminată după invazia tătară (1241). În faza II-a de construcţie romanică s-a renunţat la înălţarea turnurilor corespondente celor două colaterale ale basilicii şi s-a construit turnul vestic din continuarea navei centrale. Biserica construită în a doua fază a epocii romanice de după 1241, a avut o tribună de lemn desfiinţată în 1756. Absida corului bazilicii nu s-a păstrat, fiind demolată în secolul XIV; cu ajutorul săpăturilor arheologice s-a stabilit nivelul de călcare în sec. XIII şi s-au găsit elemente ale pardoselilor originare. În această fază sunt adăugate două aripi simetrice navei, ceea ce va face ca exteriroul bisericii din Sebeş să fie asimilat tipului de biserică în formă de cruce, folosit de arhitectura cisterciană la Cârţa şi Bartolomeu. Aripa de nord servea ca sacristie iar ce din sud drept capelă.