Cercetările arheologice de teren au evidenţiat un foarte bogat material ceramic, dispus atât în interiorul incintei fortificate, cât şi pe platoul de la E de aceasta. În lipsa unor săpături arheologice şi în contextul descoperirii unor fragmente ceramice datând din epoca bronzului şi până în Evul Mediu dezvoltat, cronologia fortificaţiei nu se poate realiza cu precizie. Fortificaţia este reprezentată de un şanţ cu a adâncime actuală de cca. 1 m şi o deschidere pe coamă de aproximativ 6-7 m. Forma este cvasicirculară, cu diametrul interior de cca. 15 m. Aşezarea şi fortificaţia sunt amplasate pe un promontoriu cu expunere sudică, în punctul în care Valea Afundă se deschide spre Valea Fibişului. Complexul arheologic a evoluat în jurul izvorului, singurul punct cu apă permanentă din zonă.