Locuirea este atestată prin cinci construcţii şi trei gropi având în umplutură multă cenuşă, oase de animale şi ceramică smălţuită. Construcţiile sunt adâncite în depunerea de argilă galbenă, cu gropile de formă rectangulară sau ovală în plan. În interior erau amenajate cuptoare cu bolta şi vatra din cărămizi legate între ele cu lut. În aceste complexe am găsit multe fragmente ceramice smălţuite, fragmente de pipe, două inele din bronz (unul din ele fiind aurit), câteva fragmente din vase de sticlă. O monedă (kreutzer emis la l816) descoperită la limita dintre stratul cenuşiu şi depunerea de argilă galbenă, în preajma unei gropi menajere medievale târzii, ar sugera faptul că locuirea continuă şi în sec. XIX. Vestigiile din această perioadă aparţin unei reţele mai largi de amplasamente de tradiţie istorică (Biserica Sf. Nicolae, palatul lui Bibescu), legată de istoria satului şi moşiei Băneasa (menţionat în documente încă din sec. XVI).