Depozitul a fost descoperit cu ocazia construirii unei şosele din apropierea satului. Se pare că depozitul era constituit din celturi (?), topoare, cuţite şi o protomă lebădă. Un topor din depozit a ajuns în colecţia fostului gimnaziu evanghelic din Sighişoara.
Iniţial depozitul a fost datat la sfârşitul epocii bronzului, însă M. Petrescu Dâmboviţa îl datează în Hallstatt B3.