Lăţimea întregului complex în momentul construcţiei era cuprinsă între 30 şi 36 m, din care şanţul nordic are deschiderea cuprinsă între 4 şi 6,70 m, adâncimea fiind de 3-3,60 m, iar şanţul sudic, săpat la 5-7 m distanţă de val, are lăţimea cuprinsă între 3,60 şi 6,50 m, iar adâncimea sa variază între 2 şi 3,90 m; înălţimea actuală a valului este cuprinsă între 2 şi 2,90 m; adâncimea iniţială a şanţului din faţa valului, deci nordic, şi înălţimea păstrată a valului totalizează între 8 şi 10,40 m. Considerăm că datele tehnice (lăţimea şi adâncimea şanţurilor, varietatea aspectului lor - forma de "U", de "V", de trapez cu baza mică în partea inferioară), oarecum deosebite de cele deja cunoscute privind maniera de edificare a fortificaţiei liniare reprezentate de valul mare de pământ, date tehnice diferite inclusiv la nivelul cercetării de teren în cauză, dar variind între anumite limite, reprezintă un argument în favoarea ideii unui act de fortificare fără un proiect prestabilit, urmând configuraţia terenului. rolul elementului uman care a contribuit la punerea în operă a lucrării fiind extrem de important. Cercetările din 2011-2012 au confirmat faptul că valul a fost ridicat cu ajutorul pământului excavat din ambele şanţuri şi au evidenţiat prezenţa unor trepte săpate în pământul de pe latura sudică a rambleului, în special în porţiunea estică a zonei cercetate, ce permiteau probabil accesul apărătorilor spre partea superioară a fortificaţiei, iar depăşirea şanţului sudic, de adâncime relativ mare, era asigurată eventual prin intermediul unor pasarele de lemn. Din punctul de vedere al amenajărilor legate de construcţia valului, a fost constatată doar prezenţa unor pietre de dimensiuni mici, a căror dispunere nu indică o căptuşire a şanţurilor cu piatră, pentru mărirea rezistenţei pământului la alunecare, ci doar, pe alocuri, o întărire a ramblelului pe latura sudică, în genul unei contratrepte, fără a se putea vorbi însă de echivalentul unui nivel de călcare pietruit la sud de val.