Staţiunea a mai fost cercetată arheologic de către Luminiţa Munteanu şi Gheorghe Cantacuzino în anul 1974, Ion Motzoi-Chicideanu în 1977, Aurel Nicodei în 1998 şi semnatarul raportului, în anii 1999, 2000 şi 2001. Au existat şase etape de evoluţie a ansamblului. În prima etapă au fost construite turnul E, biserica de lemn (dispărută) din centru şi o altă construcţie în partea de SE. A doua etapă este reprezentată de incinta actuală, construită de Antioh Cantemir între anii 1705-1707. Aceasta a avut cel puţin două turnuri circulare de colţ, clădiri anexe pe laturile de N şi S şi scări de acces la turnurile de colţ. În etapa a patra este construită pivniţa şi o clădire deasupra ei, după ce ansamblul a suferit o violentă distrugere a unei părţi din incintă. În ultimile etape au fost refăcute zidul de incintă şi picturile, au fost construite stăreţia, turnul F şi s-a captat izvorul din incintă (datat în 1800).