Cuptorul descoperit la Adunaţii Copăceni era săpat în cea mai mare parte direct în pământul viu. Se înscrie în vategoria cuptoarelor cu corpul cilindric şi cu pilon central pentru susţinerea platformei de ardere. Acest tip de cuptor este destul de frecvent în lumea romană dar este prezent, de asemenea, şi în mediul dacic, în cea de a doua epocă a fierului. Cuptorul de la Adunaţii Copăceni este datat în sec. III - IV, şi atribuit culturii Sântana de Mureş