Aşezarea, situată la poalele dealului, a parcurs mai multe faze evolutive. La începutul secolului IV î.d.Hr., pe malul nordic al Mureşului (albia râului se află astăzi cu 500 de m mai la sud), s-a înfiripat o aşezare compusă din locuinţe tip bordei. Alături se afla necropola de incineraţie. Faza II poate fi datată în perioada secolelor III - II î.d.Hr. Pe parcursul ei, aşezarea s-a întins spre nord-est cuprinzând locuinţe semiadâncite şi de suprafaţă, iar în zona de sud-est a funcţionat un atelier metalurgic. Faza III corespunde maximei întinderi a aşezării care acum înconjoară dealul. Locuinţe de suprafaţă sunt amenajate şi pe terase artificiale, tăiate în pantele dealului. La limita dintre fazele II şi III se situează construirea platformelor de piatră din zona sud-estică a aşezării.
Locuinţele identificate în aşezare sunt de trei tipuri: bordeie, semiadâncite şi de suprafaţă. Bordeiele (8 au fost dezvelite) sunt specifice fazei I. Ele sunt de formă rectangulară şi au pereţii uşor curbaţi spre exterior. Adâncimea lor nu depăşeşte - 1,25 m iar suprafaţa locuită este de 2,5 x 3 m, în medie. Locuinţele semiadâncite nu pătrund mai mult de 0,5 m în pământ. Ele sunt de formă rectangulară având dimensiunile medii de 2,75 x 2,20 m. Acest tip de locuinţe pare să fi fost cel mai răspândit, el putând fi întâlnit în ultimele două faze ale aşezării. Locuinţele de suprafaţă sunt caracteristice fazei a III-a. Ele sunt de formă rectangulară, au dimensiuni medii de 3,5 x 4, 75 m, podini lutuite şi vetre de foc. Au fost surprinse urmele structurii de rezistenţă a pereţilor, respectiv urme de stâlpi în colţuri şi pe laturile lungi ale locuinţelor. În faza finală au fost amenajate mai multe "etaje" de terase artificiale în panta dealului, pe acestea s-au construit exclusiv locuinţe de suprafaţă. Nu au fost identificate locuinţe cu mai mult de o încăpere.