Faza I:
Biserica "Buna Vestire" este singurul element rămas din fostul complex mănăstiresc Cotmeana. Biserica veche era compusă din naos dreptunghiular boltit semicilindric şi trei abside, una la altar şi două laterale, semicircolare în interior şi poligonale cu trei laturi în exterior, acoperite cu jumătăţi de calote sferice. Pronaosul original a fost înlocuit în 1777. Deasupra pronaosului se află acum o turlă de lemn pe plan octogonal învelită cu şiţă. Prin analizarea părţii superioare a zidăriei pronaosului s-a consideră existenţa unei clopotniţe de zid, ea fiind înlocuită de clopotniţa de lemn în sec. XVIII. Pisania veche a bisericii nu s-a păstrat, cea care există astăzi între pronaos şi naos a fost pusă în vremea lui Constantin Brâncoveanu cu ocazia restaurărilor efectuate. Cel mai vechi clopot al mănăstirii avea o inscripţie din vremea voievodului Dan I (1385). Săpăturile arheologice executate la sf. anului 1956, sub forma unor sondaje în zona bisericii, de un colectiv format din I. Barnea, N. Constantinescu şi D.V. Rosetti au arătat că biserica a avut abside laterale de la început şi ele fac corp cu zidurile construcţiei iniţiale. S-au descoperit fundaţiile vechiului pronaos. Sondajele nu au găsit elemente care să-i ajute la datarea certă, astfel că s-a considerat, pe bază de analogie planimetrică, construcţia ca fiind înainte de venirea călugărului sârb Nicodim, adica circa 1370.
Faza II:
Biserica din faza a doua este mai mare dec\t cea veche. Săpăturile arheologice din 1956 au stabilit că planul vechiului pronaos a cărui latură de vest are fundaţia situată la 4,7 m de zidul de vest al naosului, deci în interiorul pronaosului actual. Fundaţiile descoperite sunt identice ca structură cu fundaţiile bisericii.

În urma cercetărilor de restaurare şi arhitecturale s-a constatat că zidul de nord al pronaosului originar este conservat parţial în cadrul zidăriei de sec. XVIII. Pridvorul de pe latura de nord are zidăria ţesută cu cea apronaosului până în partea superioară a arcadelor. În consecinţă ipoteza formulată de echipa de arheologi, a adăugirii pridvorului în sec. XIX nu poate fi susţinută. Se pare că absenţa ţeserii zidăriei provine de la reparaţiile făcute între 1922-1924, când s-au reparat arcadele. De asemenea zidăria pronaosului de secol XVIII se păstrează numai la partea superioară.