Ctitoria lui Şerban Vodă Cantacuzino, ridicată între anii 1679-1680 este una dintre cele mai frumoase şi mari construcţii bisericeşti. Avea 31,75 m lungime şi 17,87 lăţime. Era de plan triconc cu pronaos, naos, altar şi pridvor. Pictura murală a fost făcută de Pârvu Mutu. Cutremurul din 1802 a dus la prăbuşirea bisericii. Refăcută în 1806 de stareţul Visarion. Biserica a adăpostit mormintele familie Cantacuzino, inclusiv pe al voievodului Şerban Vodă. Pronaosul adăpostea 12 coloane canelate pe care se sprijinea o turlă mică. Accesul în naos era permis de un spaţiu în care se inscria şi gropniţa ctitoricească. Absidele laterale semicirculare în interior şi poligonale către exterior susţineau turla mare.

În cadrul primei campanii de cercetare a fost cercetat doar pavimentul, fiind astfel identificate două nivele de construcţie. Nivelul medieval de sec. XVI reprezintă un schit dedicat sfinţilor mucenici Serghie şi Vacho.