Biserica nouă, realizată în prima treime a sec. XIX, se remarcă prin pridvor care este mai coborât decât restul bisericii şi cele două baze suprarpuse ale turlelor. Meşterii care au lucrat la acestă biserică sunt fraţii Iancovici, tată şi fiu Oţelea, Michael Scheindt. Interiorul a fost pictat de Nicolae Polcovnicu şi fraţii Creţulescu. Potrivit unei gravuri de la 1837, principala modificare a bisericii ar fi un registru superior la pridvor. După război se intervine asupra bisericii întrucât o bombă a unui atac aerian de la 1916, stăpunsese bolta priodvorului, dar intervenţiile sunt minore. Cele mai mari transformări suferite de biserică şi care denaturează originalul sunt cele asupra coronamentului, turlelor si învelitoarei.