Conform cercetării arheologice făcute în perioada mai-iulie 1992, la sugestia Direcţiei Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice, prima mare etapă de construcţie a unui complex de clădiri din cărămidă şi mortar la Sf. Spiridon Vechi s-a petrecut în sec. al XVII-lea, înainte de 1680. Se poate afirma că în această periodă s-a construit o biserică de zid şi mai multe clădiri din ansamblul mănăstiresc. Temeinicia zidurilor construcţiei din faza I o demonstrează grosimea zidurilor de sec. XVII care sunt mai mari decât cele ale etapei de sec. XVIII - 0,7m faţă de 0,5m. Fundaţia zidului este de aspect circular. Elevaţia prezintă spre exterior 7 faţete. Nivelul de călcare al bisericii din momentul primei construcţii de zid se află la -1,10 m faţă de nivelul asfaltului din trotuarul contemporan. Unul dintre elementele de sprijin ale datării primei construcţii de zid din zona Est, este constituit din fragmente ale unui vas smălţuit cu decor lipit, aplicat in relief, de mari dimensiuni, specific sec. XVII. În naos, nivelul de călcare al bisericii de zis din sec. XVII este marcat la zidul dintre naos şi pronaos printr-un decor căruia îi corespund în profil o dungă de mortar şi cloţuri de cărămidă, de aspect arcuit.