Biserica avea mici dimensiuni vizitatorul trebuind să coboare patru trepte, aceasta amintind cumva de bisericile-bordei din epoca medievală din secolele XIV-XVI. Biserica avea un plan trilobat cu pronaos şi pridvor supralărgite. Pridvorul cu acces numai dinspre nord şi sud ducea în pronaos printr-o uşă cu ancadrament de piatră. Deasupra exista o pisanie ce cuprindea un text în limba greacă şi arabă. Iniţial biserica avea turlă pe naos, dar aceasta a dispărut. Până la 1881 biserica se afla pe malul stâng al Dâmboviţei. În pisania de deasupra intrării era trecută construcţia bisericii între anii 1746-1747 de către Constantin Vodă Mavrocordat.

O cercetare de arhitectură realizată de prof. arh.Grigore Ionescu atrăgea atenţia asupra faptului că era "vorba de o construcţie mai veche, refăcută numai în 1747, când fusese închinată Patriarhiei din Antiohia". Prof. Gr. Ionescu intuia faptul că biserica ar fi avut drept nucleu un lăcaş din sec. XVII, cu plan trilobat, pronaos îngust, pridvor deschis sprijinit pe 4 coloane de piatră cu fus răsucit.