Complexele identificate în zona extramuran a fortificaţiei romano-bizantine de la Ovidiu aparţin în totalitate perioadei elenistice şi s-au conturat (D = diametrul la conturare), în general, la -1,00 m faţă de nivelul actual de călcare. Ca şi în cazul apeductului, încercarea de a ajunge la baza gropilor a eşuat în majoritatea cazurilor din cauza pânzei freatice, astfel că cercetarea acestora s-a limitat la cota de circa -1,40/-1,50 m sub nivelul actual. S-au săpat 13 complexe dintre care 2 sunt şanţuri iar restul gropi în formă de clopot. Inventarul complexelor constă în un craniu uman, ceramică elenistică, pietre, fragmente de amfore, oase de animale.