Cercetările arheologice de suprafaţă au relevat existenţa unui foarte bogat material arheologic, observabil îndeosebi pe terenurile în care se mai practică încă agricultura şi constând in fragmente ceramice, de chirpic, aşchii de silex şi obsidian. Materiale arheologice mai pot fi surprinse şi în profilele celor două mari canale de hidroamelioraţii construite acum peste 30 de ani. Săparea şanţului pentru introducerea reţelei de gaz metan în 2010 a relevat existenţa unui material arheologic de o bogăţie deosebită. În ceea ce priveşte materialul arheologic, putem formula următoarele observaţii generale:
• materialul este, în general fragmentar, bogat în fragmente ceramice tipice. Predomină net ceramica cu pastă grosieră, la realizarea căreia a fost utilizată o gamă largă de degresanţi organici şi anorganici: paie, pleavă, nisip cu diverse granulaţii, pietricele (unele de dimensiuni mari), şamotă, precum şi sporadice mineralizaţii de fier;
• pot fi reconstituite cert unele forme: vasul tronconic, bolul (de mari şi mici dimensiuni), cupa (vasul cu picior) şi vasul-capac .
• arderea cunoaşte o varietate largă de moduri, dominând însă net arderea reductoare;
• ceramica fină şi semifină, de culoare preponderent cenuşie, cu nuanţe maronii sau cărămizii, utilizează ca degresanţi nisip cu granulaţie fină sau mâl. Arderea este preponderent reducătoare;
• ornamentica este relativ săracă, cele mai multe ornamente fiind asociate ceramicii grosiere: brâuri în relief cu impresiuni de degete; împunsături realizate cu paiul, asociate adeseori cu linii incizate în diverse unghiuri. Din rândul ornamentelor plastice sunt prezenţi butonii, de diverse forme şi dimensiuni, asociaţi, în unele cazuri, cu ornamente incizate. Unele buze au fost ornamentate prin alveolări.
Materialul litic, relativ bine reprezentat, constă atât din piese finite (lustruitoare, lame şi aşchii), precum şi din piese aflate în curs de prelucrare. Materia primă este reprezentată din silex (majoritar), obsidian, jasp şi cuarţit.
Punctul este numerotat şi denumit convenţional "Moşniţa Nouă - Obiectiv 7", situl fiind inedit în momentul cercetării de suprafaţă, alături de alte 16 obiective arheologice descoperite în hotarul Moşniţei Noi, şi peste 70 de obiective în hotarul localităţii Moşniţa Veche, Albina şi Timişoara. Suprafaţa sitului Mosniţa Nouă 7 reuneşte perimetrele obiectivelor arheologice Moşniţa Nouă 4 (aşezare deschisă), Moşniţa Nouă 6 (tumul aplatizat), Moşniţa Nouă 7 (aşezare deschisă) şi Moşniţa Nouă 8 (aşezare deschisă), databile în perioada neolitică şi descoperite în urma cercetărilor cercetărilor perieghetice sistematice desfăşurate în hotarul comunei Moşniţa Nouă în anul 2010.
• materialul este, în general fragmentar, bogat în fragmente ceramice tipice. Predomină net ceramica cu pastă grosieră, la realizarea căreia a fost utilizată o gamă largă de degresanţi organici şi anorganici: paie, pleavă, nisip cu diverse granulaţii, pietricele (unele de dimensiuni mari), şamotă, precum şi sporadice mineralizaţii de fier;
• pot fi reconstituite cert unele forme: vasul tronconic, bolul (de mari şi mici dimensiuni), cupa (vasul cu picior) şi vasul-capac .
• arderea cunoaşte o varietate largă de moduri, dominând însă net arderea reductoare;
• ceramica fină şi semifină, de culoare preponderent cenuşie, cu nuanţe maronii sau cărămizii, utilizează ca degresanţi nisip cu granulaţie fină sau mâl. Arderea este preponderent reducătoare;
• ornamentica este relativ săracă, cele mai multe ornamente fiind asociate ceramicii grosiere: brâuri în relief cu impresiuni de degete; împunsături realizate cu paiul, asociate adeseori cu linii incizate în diverse unghiuri. Din rândul ornamentelor plastice sunt prezenţi butonii, de diverse forme şi dimensiuni, asociaţi, în unele cazuri, cu ornamente incizate. Unele buze au fost ornamentate prin alveolări.
Materialul litic, relativ bine reprezentat, constă atât din piese finite (lustruitoare, lame şi aşchii), precum şi din piese aflate în curs de prelucrare. Materia primă este reprezentată din silex (majoritar), obsidian, jasp şi cuarţit.
Punctul este numerotat şi denumit convenţional "Moşniţa Nouă - Obiectiv 7", situl fiind inedit în momentul cercetării de suprafaţă, alături de alte 16 obiective arheologice descoperite în hotarul Moşniţei Noi, şi peste 70 de obiective în hotarul localităţii Moşniţa Veche, Albina şi Timişoara. Suprafaţa sitului Mosniţa Nouă 7 reuneşte perimetrele obiectivelor arheologice Moşniţa Nouă 4 (aşezare deschisă), Moşniţa Nouă 6 (tumul aplatizat), Moşniţa Nouă 7 (aşezare deschisă) şi Moşniţa Nouă 8 (aşezare deschisă), databile în perioada neolitică şi descoperite în urma cercetărilor cercetărilor perieghetice sistematice desfăşurate în hotarul comunei Moşniţa Nouă în anul 2010.