În urma investigaţiilor arheologice s-a descoperit o basilică cu nava centrală având ziduri de cărămidă (dimensiunile de 22 x 12,7 m), flancată de două nave laterale cu ziduri din piatră. Materialul arheologic atestă edificarea acesteia în secolul al XII-lea. Basilica este înconjurată cu un şanţ de pământ de formă elipsoidală (diametrul de 50 x 30 m şi o lăţime de 15-20 m), încă vizibil în teren. Pe baza datelor arheologice acumulate, dar şi în coroborare cu izvoarele scrise, se pare că aici a funcţionat, pentru o scurtă perioadă de timp (sec. XII-XIII) o abaţie catolică. La mijlocul sec. XIV
mănăstirea, deja abandonată şi ruinată, este transformată în cimitirul comunităţii rurale din
apropiere, care îşi îngroapă morţii atât în exteriorul, cât şi în interiorul acesteia.Undeva, între sec. XV-XVI în jurul fostei basilici catolice, transformate în cimitir, se construieşte un al doilea şanţ de apărare, distinct de primul.

În momentul efectuării cercetărilor arheologice de teren (periegheze), la suprafaţa terenului erau vizibile numeroase fragmente ceramice, cărămizi şi material litic de construcţie. "Investigaţiile" susţinute ale căutătorilor de comori răvăşesc sistematic interiorul bisericii fortificate.