Din punct de vedere cantitativ, fragmentele ceramice atribuite fazei I a culturii Banatului sunt cele mai numeroase. Dintre acestea marea majoritate aparţin ceramicii grosiere şi semifine. Ceramica fină, chiar dacă este mai puţin prezentă, se remarcă datorită atenţiei acordate arderii, decorului, eleganţei formelor şi a calităţii pastei.
Fragmentele grosiere sunt modelate dintr-o pastă degresată cu cioburi pisate şi nisip fin, cioburi pisate şi mai rar nisip fin în amestec cu o materie organică (probabil mâl). Arderea care caracterizează ceramica grosieră din această aşezare este cea realizată într-o atmosferă oxidantă. Suprafeţele sunt netezite în general şi decorate cu alveole dispuse într-un şir orizontal pe gâtul vasului, un şir de alveole dispus vertical, incizii pe buză, alveole dispuse neorganizat pe suprafaţa vasului, brâuri alveolare sau caneluri foarte late realizate probabil cu o spatulă. Din repertoriul formelor specifice acestei culturi am reuşit să identificăm pentru ceramica grosieră: străchini globulare, tip A4; oala globulară, fără gât, tip C1b; probabil amfora cu gât cilindric, înalt şi corp globular, tip E3a; capacul-afumătoare. Materialele ceramice pot fi atribuite cu rezervele de rigoare (determinate de lipsa unor cercetări sistematice) fazei I a culturii Banatului.
În această aşezare au fost descoperite şi fragmente ceramice care pot fi atribuite culturii Tiszapolgár. Această ceramică este modelată dintr-o pastă făinoasă degresată cu nisip fin, arsă într-o atmosferă oxidantă, cu suprafeţele netezite. Din cauza fragmentării puternice a materialului, nu au fost identificate forme de vase. Singurele elemente care au permis stabilirea apartenenţei culturale sunt toartele cioc de pasăre cu perforaţie sau doar cu semiperforaţie.