Cea mai timpurie şi cea mai consistentă locuire aparţine epocii bronzului timpuriu. Aceasta este reprezentată de 27 complexe adâncite în pământ, de diferite mărimi. Aceste urme au fost descoperite mai ales pe partea superioară a platoului, în partea sudică şi sud-vestică a suprafeţei cercetate. În colţul nordic şi nord-estic urmele arheologice sunt răzleţe, sau lipsesc cu desăvârşire din cauza pantei accentuate. Numeroase fragmente ceramice au ieşit la suprafaţă şi din stratul de arătură.
Câteva dintre complexe au inventar arheologic, care constă din ceramică specifică Bronzului Timpuriu, întreagă sau fragmentară, rareori întregibilă, chirpici şi fragmente de oase. Gropile nu prezintă o concentrare zonală semnificativă, prin urmare suntem de părere că cele câteva complexe arheologice reprezintă partea periferică a aşezării preistorice. Dintre aceste gropi putem deosebii cu certitudine două cuptoare circulare, cinci gropi de provizii de mari dimensiuni, patru şanţuri de dimensiuni variabile, cu o orientare aproape identică nord-vest-sud-est. Restul gropilor au forme şi dimensiuni variabile, cu material arheologic sărac sau fără inventar, astfel funcţionalitatea lor exactă nu poate fi determinată.