În urma sondării colţului exterior nord-vestic al bisericii s-a reuşit identificarea laturii de nord a pridvorului şi a relaţiei constructive a acestuia cu ctitoria lui Mateiaş Vistiernic. S-a observat astfel că pridvorul a fost adosat la o dată ulterioară edificării bisericii. În momentul de faţă, prin comparaţie cu maniera de realizare a fundaţiilor bisericii, înclinăm să credem că pridvorul s-a construit undeva în veacul al XVII-lea, şi nu în secolul al XIX-lea aşa cum precizează ultimele cercetări arheologice efectuate sistematic la "Mănăstirea Coşula" (5) (fig. 1/7). Caseta deschisă în naosul bisericii, în jumătatea vestică a absidei nordice nu a furnizat elemente de noutate, ci a întărit convingerea că zona a fost cercetată în 1976 de către Alexandru Rădulescu (6), fără a apărea noi complexe.
Deschiderea unei casete pe latura vestică a beciurilor, între acestea şi zidul de incintă, a fost impusă de faptul că în zona respectivă, de la suprafaţa solului, dar şi din săpăturile efectuate de constructor în exterior şi interior, în scopul consolidării zidului de incintă, pe latura sudică a acestuia, a fost recoltată o cantitate importantă de ceramică din perioada secolelor XVIII-XX.
Cercetarea acestei casete a fost determinată şi de faptul că lucrările de consolidare a beciurilor, începute anterior sosirii arheologilor în teren, au dus la secţionarea unui cuptor (C1) vizibil în profilul secţiunii (fig. 3/2-5). Caseta a fost adâncită până la -2,00/- 2,30 m, în solul steril. Cercetarea acestei casete a prilejuit descoperirea a unui nou cuptor de ars ceramica (C2; fig. 4/1,2).
Perioada de funcţionare a celor două cuptoare se poate situa în secolele XVI-XVII, aşa cum sugerează analiza preliminară a materialului ceramic recoltat din pământul de umplutură excavat din camera de ardere a acestora.
Sondajele efectuate pe platoul de la nord-est de biserica "Mănăstirii Coşula" şi la nord de turnul clopotniţă au dus la descoperirea fundaţiilor unei clădiri cu o lăţime de 8 metri. Lungimea acestei clădiri nu a putut fi precizată cu exactitate, deoarece ea a fost tăiată, spre est, de zidul de incintă care foloseşte, de altfel, în zona respectivă, ca suport pentru fundaţiile acestui edificiu. De la zidul de incintă spre vest, lungimea clădirii este de 10 metri.