În perioada ocupaţiei otomane a cetăţii Timişoara (1552-1716), în locul parcului Justiţiei se afla Palanca Mică sau Insula, care forma o parte a aşezării civile situate în exteriorul cetăţii, pe un mic promontoriu mai ridicat faţă de terenul din jur inundabil, înconjurată de un braţ al Timişului Mic.
Sub adâncimea de 80-90 cm se pot identifica straturile nederanjate şi urmele suburbiei otomane. Primul strat nederanjat apare între 90-115 cm, este compact, cenuşiu-negricios, cu multă cenuşă însă fără fragmente de chirpic. Sub acest strat apare un alt strat compact, aproximativ cu aceleaşi grosime, de nisip galben. Sterilul arheologic începe de la 205-210 cm. Această situaţie nu se regăseşte în partea sudică a parcului, unde intervenţiile moderne au afectat în secolele XIX-XX situl arheologic.