Biserica are un plan dreptunghiular, cu absida altarului decroşată, turn-clopotniţă peste pronaos cu scara de acces în grosimea zidului nordic şi pridvor iniţial deschis, dar acum zidit. Ancadramentele ferestrelor şi portalul către pronaos sunt bogat sculptate în stil brâncovenesc cu motive vegetale. Faptul că această biserică prezintă toate caracteristicile artei brâncoveneşti, se datorează probabil refacerii bisericii iniţiale. Refacerea a fost realizată şi prin contribuţia lui Mihail Cantacuzino, iar pictura, terminată în 1703, a fost realizată de Iachim Zugravul. În 1718 a fost pictat şi pridvorul bisericii. Din decoraţiunile interioare se remarcă şi tâmpla de lemn, sculptată cu traforuri având ca elemente viţa de vie şi strugurii. La exterior, biserica are ca decor un brâu median încadrat de două şiruri de cărămizi dispuse în "dinţi de fierăstrău" şi arcaturi. La puţină vreme după construirea sa, biserica a suferit primele transformări, reprezentate în principal de adăugarea pridvorului de certă factură brâncovenească. Probabil că a avut mult de suferit în urma cutremurului din 1802, astfel că - în 1829 - egumenul Dositei a reparat acoperişul şi chiliile. După secularizare şi desfiinţarea mănăstirii, preotul Ştefan Anghelescu face noi reparaţii la biserică şi acareturi, împrejmuind şi curtea cu un gard din scândură. În 1890 biserica este lovită de trăsnet şi se fisurează în şapte locuri, fiind din nou reparată. După cutremurul din 1940 - respectiv în anul 1943 - este din nou reparată zidăria şi este înlocuit acoperişul. Ultimele reparaţii sunt efectuate în anii '60 de către Episcopia Buzăului.