Aşezarea a fost identificată pe un promontoriu cu o formă neregulată şi dimensiunile de cca 420 × 280 m, ce se înalţă cu cca 20 de m faţă de terenul din jur, singura zonă de acces fiind dinspre SV. Această zonă de acces este străbătută de la un capăt la celălalt, de la NV spre SE, perpendicular faţă de axul lung al promontoriului şi faţă de direcţia pantei, de un şanţ adânc de 3 m şi lat de 10-15 m. Ţinând cont de axul adânciturii - perpendicular pe direcţia pantei şi a torenţilor - este posibil ca aceasta să reprezinte urmele încă vizibile ale unei fortificaţii, dar până la efectuarea unui sondaj această interpretare este cu totul provizorie. Materialul cules de la suprafaţa promontoriului se compune din cioburi şi fragmente de lipitură arsă. Majoritatea cioburilor provin de la borcane lucrate cu mâna, din pastă grosieră, uneori având sub margine brâuri simple, crestate sau alveolate,datate în sec. VI-V a.Chr.