Materialele arheologice au fost descoperite atât pe platoul terasei înalte a Neajlovului, cât şi pe prelungirea acesteia în luncă, acolo unde primul cimitir cunoscut al satului suprapune extremitatea vestică a aşezării.
O mare parte a terenului pe care se află aşezarea este arată, mai cu seamă în zona prelungirii terasei superioare spre E. Faptul că a fost descoperită o mare cantitate de material arheologic - din epoca târzie a bronzului, sec. III-IV p.Chr. şi din perioada medievală - sec. XVI-XVII, inclusiv fragmente de chirpic ars, plăcuţe de vatră, unelte de silex, fragmente de râşniţe, percutoare şi lupe din fier, ar putea presupune o plasare stratigrafică a nivelului de cultură foarte aproape de suprafaţă. Nu este exclus, însă, ca cel puţin o parte a materialului din zona estică de răspândire să provină din scurgeri pe pantele terasei. Suprafaţa enormă a staţiunii (cca. 20 ha) este dată de gradul de răspândire la suprafaţă a materialelor arheologice.