Biserica ridicată la Sălaşu de Sus, numită şi Biserica Iobagilor sau Biserica de peste Apă, a fost ctitorită în secolele XV-XVI de către familia cnezilor Sărăcin (mai târziu Szerecsen) şi Mara (XVII), pe locul uneia de lemn. Vechimea ctitoriei este marcată de două elemente ce precizează cronologic evoluţia bisericii: ancadramentul ce împodopeşte uşa intrării în biserică şi pisania aşezată pe turnul clopotniţă în exterior deasupra intrării. Textul pisaniei este o mică cronică a construcţiei. Textul slavon al pisaniei incizat pe 7 rânduri în traducere spune:
"+ S-a început această biserică de Sărăcin fiul lui Sărăcin şi Ioanăşu, fiul / lui Sărăcin. Şi această biserica de mult s-a terminat. Acesta şi Mihaiu / fiul lui Ioanăş a început-o din piatră. Mihaiu a murit. / Sărăcin şi fiul său Fărcaşu şi nepotul său Iancul şi m[ama] lui Sără- / cin, Mărghita şi jupaniţa sa Dorca, a lui Jupan Mihai, Anca au terminat biserica în n[umele Sfinţilor] /Apostoli Petru şi Pavel în luna iulie 21, văleat. . . "
Reper
În satul Sălaşu de Sus, în stânga şoselei, după piaţa comunală.