Lăcaşul de cult a fost atestat documentar pentru prima data în hrisovul lui Radu cel Mare (1495-1508) din 19 iulie 1498 prin se care întăreşte mănăstirii cu hramul "Înălţarea Domnului" ocină în Cârsteni şi veniturile date de Vlad Călugărul, domnul Ţării Româneşti. În faza a II-a, pe temelia vechiului lăcaş din vremea lui Vlad Călugărul, potrivit scrierii de pe piatra de deasupra uşii de la intrarea in biserică, reiese faptul că a fost costruită o altă biserică de piatră de căpitanul de paharnicei Arsenie Şoimul şi soţia sa Ana, între 10 iunie 1647 si 17 septembrie 1648 sau din diata aceluiaşi Arsenie din 10 octombrie 1652 prin care înzestrează mănăstirea cu averi, vite şi robi ţigani. Biserica edificată de Arsene şoimul a existat până în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu. Între 1847-1848, biserica cunoaşte a III-a fază de construcţie. Pisania care confirmă construirea actualului edificiu, este scrisă desupra celei a lui Arsene Şoimul. Anul 1848 apare şi în proscomidie alături de numele pictorului bisericii Teodor.
Reper
Pe valea râului Râncăciov, în zona de est a satului Cârstieni, la 7 km de Nord de autostrada Piteşti -Bucureşti