obiectivul arheologic, reprezentat de o fortificaţie circulară de pământ cu o suprafaţă estimată de cca. 30 ha, prezintă anumite caracteristici morfo-geografice care îi asigură analogii, din acest punct de vedere, în fortificaţia de la Corneşti "Iarcuri". Ca şi în cazul acesteia, şi valul fortificaţiei de la Topolovăţu Mare străbate un curs de apă (un pârâu temporar, fără nume, afluent dreapta al Râului Bega), urmăreşte culmea unei terase proeminente şi coboară apoi în lunca joasă din albia majoră a Begăi. Actualmente valul se mai păstrează pe laturile de E, NE şi S, celelalte sectoare fiind distruse de lucrările agricole moderne sau construcţiile din intravilanul localităţii. Valul, în sectorul în care mai poate fi urmărit, are o înălţime păstrată medie de cca. 0,5 m şi o lăţime la bază de cca. 15 m. Lucrările de reabilitare a DN 6 au secţionat traiectul valului şi au oferit un profil în care se observă o puternică incendiere, până la vitrifiere a miezului fortificaţiei. Ca şi ipoteză de lucru, putem opina că fortificaţia de la Topolovăţu Mare este amplasată într-o poziţie deosebită, controlând calea de acces dinspre sud spre masivul eruptiv de la Lucareţ "Piatra Roşie", importantă sursă de materie primă pentru confecţionarea de râşniţe (vezi şi discuţia de la obiectivul Lucareţ 1). Doar demararea unor cercetări de teren sistematice, în care să fie investigat întreg arealul în discuţie, va fi în măsură să ofere un răspuns lămuritor în această chestiune.
Data descoperirii
2008-01-01
Reper
Situl arheologic se află la 1,7 km ESE de biserica ortodoxă din Topolovăţu Mare; la 1,9 km NV de biserica ortodoxă din Ictar - Budinţi; la 1,52 km N de biserica ortodoxă din Topolovăţu Mare şi la 1,22 km N de versantul drept al Canalului Bega.